CUM TE AJUTA PUTINA ECHITATIE DACA INCA MAI CITESTI BASMELE LUI ANDERSEN

Acum ceva timp m-a fascinat o poveste a unui copil autist, american, care, dus de catre parintii sai undeva in stepele Mongoliei si traind cu si printre cai, se transforma complet in doar cateva luni. Asa ca m-am pus pe citit si experimentat.

Si uite ca am descoperit ceea ce domnii si doamnele psihologi stiau deja, si anume ca relatia dintre un copil si un cal este mult mai profunda si mai productiva decat cea pe care suntem noi, “oamenii mari”, in stare sa o dezvoltam.

O sa impart beneficiile in doua categorii: cele despre care am citit si cele pe care le-am experimentat.

Cartile ne spun asa:
– echitatia reduce tensiunea arteriala,
– creste nivelul beta-endorfinelor (cu alte cuvinte caii sunt un fel de drog fara efecte adverse)
– studiile de laborator arata ca apropierea de un cal produce modificarea tiparului undelor cerebrale, ceea ce induce un efect de calmare
– masuratorile radiestezice spun ca in timpul unei sedinte de calarie, calul pierde 10 puncte energetice, in timp ce calaretul castiga 120

Experienta pe de alta parte, povesteste mai frumos.

“Sunt timid dar ma tratez”.

Am vazut copii retrasi, care nu se implicau in jocurile cu cei de varsta lor, transformandu-se datorita poneilor sau cailor pe care invata sa ii calareasca. Asta pentru ca increderea pe care o capeti controland si comunicand eficient cu 400 de kilograme de muschi, 4 picioare si o forta pe care noi doar o banuim, e imposibil sa nu se rasfranga asupra relatiilor pe care le ai cu cei din jurul tau. Cresterea sentimentului de forta si a stimei de sine e evidenta atunci cand un copil se transforma din tinta glumelor proaste ale colegiilor de scoala, intr-un partener de joaca al acestora.

“Dragoste Mare”

Sunt copii si mai ales adolescenti, care evita apropierea emotionala fata de alte persoane. Lor le este mult mai usor sa realizeze aceasta conexiune cu un cal. Legatura copil-cal dezvolta empatia, increderea reciproca, respectul fata de lumea din jur, afectiunea. Un cal nu va dezamagi niciodata, asa ca frica de a investi emotional intr-o relatie nu exista in cazul acesta.

Prieten cu societatea?

Ca sa comunici eficient cu un cal, ai nevoie de rabdare. S-ar putea sa nu intelegi ce “iti spune” calul sau sa nu stii cum sa ii povestesti tu, ce vrei de la el.Asa ca repeti si repeti pana cand transformi engleza lui Iliescu in cea a lui Shakespeare. Si reusesti sa te intelegi cu individul copitat.

Limbajul folosit de cai nu este unul articulat. Nu o sa gasesti niciodata un reprezentant cabalin care sa formeze propozitii si fraze si care sa iti explice de 10 ori ce nu-i convine si ce vrea de la tine. Trebuie sa fi atent la cea mai fina miscare a urechilor si sa intelegi de ce se mareste pupila daca vrei sa ai o sansa de a te intelege cu el.

Ce crezi ca va fi in capul calului atunci cand vei invata pentru prima oara sa mergi trap si nu vei face nimic altceva decat sa te zgudui in sa, lovindu-l necontrolat cu picioarele in zone sensibile ale burtii, sau tragand cu mainile de darlogi in toate directiile (darlogi care au obiceiul de a fi legati de o zabaluta, care la randul ei, e in gura calului)? Te asigur ca nu se va gandi niciodata cum sa te arunce din sa sau cum sa te muste imediat ce ai coborat de pe el. Pentru ca un cal iarta, chiar daca gresim fata de el de nenumarate ori, fie ca vrem, fie ca nu. Capacitatea de a ierta e unul din lucrurile cele mai importante pe care un cal “le preda” unui copil.

Pentru a face un cal sa inteleaga ce vrei de la el, trebuie sa fi constant, sa repeti de mai multe ori acelasi lucru, sa recompensezi mereu si la fel de puternic un anumit comportament si sa corectezi de fiecare data atunci cand partenerul tau greseste.

Rabdare, atentie la cei cu care comunici, intelegere, capacitate de a ierta, constanta. Toate astea sunt competente care ajuta un copil sa se integreze mult mai usor in societatea in care traieste. Si toate pot fi invatate in mod natural cu ajutorul cailor.

Ma multumesc doar sa amintesc despre responsabilitate, constientizarea consecintelor propriilor actiuni, depasirea traumelor – si ele urmari pozitive ale relatiei copil – cal, si sa pun punct postarii, pentru ca altfel ma lungesc si risc sa va devin antipatic.