Black Beauty: capitolul 17: O casa noua


2017-01-10_095039Black Beauty: capitolul 17: O casa noua

 

In ziua urmatoare, Merrylegs si micul Joe au plecat spre casa ministrului. Apoi, John a inseuat-o pe Ginger si a incalecat iar pe mine m-a luat dupa ei cu o lonja. Am plecat de la Birtwick Park fara sa ne uitam in urma. Dupa 15 mile de mers, am ajuns intr-un loc numit Earlshall Park. Aceasta urma sa fie casa noastra. Proprietatea avea o casa de lux si un grajd mare. Cand am ajuns la grajd, John a intrebat de Mr York. Acesta era domnul care se ocupa de grajdul, caii si trasurile contelui englez. Era un barbat chipes si impunator.

” Ma bucur sa va cunosc! Multumesc ca mi-ati adus caii noi. „, a spus York, apoi a chemat ingrijitorul sa ne duca in grajd. Apoi, l-a invitat pe John sa mearga sa serveasca o  ceasca de ceai.

Ingrijitorul ne-a dus intr-un grajd luminos si aerisit. Pe mine m-a dus intr-o boxa mare, larga, cu asternut mult si pe Ginger intr-o boxa identica de langa mine. Apoi ne-a tesalat si ne-a dat niste fan. Dupa jumatate de ora, Mr York si John s-au intors.

York ne-a examinat.

” Acestia par a fi niste cai foarte draguti, Dl. Manly. „, i-a spus lui John. ” Vreti sa-mi spuneti ceva particular despre ei? Toti caii au capriciile lor.”

” Nu cred ca exista vreo pereche de cai mai buna in tara.” , i-a spus John. ” Imi pare foarte rau sa ma despart de ei. Dar trebuie sa stiti ca nu sunt la fel. Cel negru are cel mai bun caracter pe care l-am vazut pana acum. Nu cred ca a primit vreodata vreo pedeapsa nedreapta sau vreun cuvant urat de cand s-a nascut. ”

” Minunat.”, a spus York.

” Dar cea roiba nu a avut acest noroc. Am cumparat-o de la un vanzator de cai care ne-a spus ca in ultimii ani nu crede ca a avut un tratament corespunzator. Cand am adus-o era incordata si suspicioasa. Dar dupa o perioada de ingrijiri la noi, s-a relaxat si in ultimii trei ani a fost foarte buna. ”

” Inteleg.”

” Daca este tratata bine, nu exista un animal mai bun ca ea. Dar inca este foarte sensibila. Inca este deranjata de muste vara spre deosebire de alti cai si de harnasamente. Daca este tratata necorespunzator, probabil va reactiona urat.

„Sunt multi cai asa. Multumesc pentru informatii. O sa-mi amintesc ce mi-ati spus. ” , a spus York

” Ohh, am uitat sa mentionez un lucru important. Nu am folosit niciodata curelusa fixa care ii obliga sa tina capul sunt cand sunt la trasura. Cel negru nu a folosit niciodata asa ceva iar dealerul a spus ca aceasta curelusa a stricat iapa. ”

” Ohh, din pacate va trebui sa poarte aceasta curelusa aici la noi. Eu prefer curelusa dar o folosesc larga, iar contelui putin ii pasa cum merg caii, dar doamna este foarte interesata de moda. Daca caii nu merg cu capul foarte sus, nici nu se uita la ei. ”

” Imi pare rau sa aud asta. Dar mai bine plec, ca imi voi pierde trenul. ”

John a venit la mine in boxa. ” La revedere dragilor!”, ne-a spus mangaindu-ne. ” Sper ca veti fi fericiti aici.”

Vocea lui parea trista. Tot ce am putut sa fac a fost sa-mi iau la revedere, apropiindu-mi fata cat mai aproape de el. In curand a plecat si de atunci nu l-am mai vazut pana in ziua de azi.

In urmatoarea zi, contele a venit sa ne vada. Parea incantat cand ne-a vazut. ” Acesti cai sunt la fel de frumosi cum a spus mosierul. Este pacat ca nu sunt de aceeasi culoare, dar vor fi perfecti sa ne conduca prin mediul rural.

York a fost de acord, apoi i-a spus contelui ceea ce ii transmisese John, legat de curelusa.

” Hmm, fii cu ochii pe iapa si pune-le curelusa, dar sa fie foarte slaba. Apoi, in timp, o strangi putin cate putin. Sunt sigur ca se vor obisnui. O sa-i mentionez si sotiei.”

Apoi, dupa amiaza, ne-a harnasat pentru o plimbare cu trasura. Pentru prima data aveam acea curelusa despre care tot auzisem. Era ciudat sa nu pot sa-mi las capul in jos daca voiam. Dar nu era stransa asa de mult incat sa-mi ridice capul mai mult decat il tin in mod normal. Nici Ginger nu s-a plans.

Cand ceasul a sunat pentru ora trei, am pornit spre usa principala a casei. Intr-o rochie de matase, o mandra doamna chipesa a coborat scarile sa ne intampine. S-a uitat la mine si la Ginger si s-a incruntat. Dar nu a spus nimic, cel putin nu in prima zi.

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Lansează un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: