Black Beauty : capitolul 21: speriat
Blantyre a ramas la EarlsHall pana cand Lady Anne si-a revenit in urma cazaturii. Apoi s-a intors acasa. Ingrijitorul sef, Mr. Reuben Smith, l-a condus pana la gara in timp ce Mr.York inca era la Londra cu contele.
Trasura avea nevoie de cateva reparatii, asa ca a fost lasata in oras. A imprumutat o sa pentru a ne intoarce acasa. Mai intai m-a lasat la grajdul hotelului sa ma odihnesc si sa mananc. Ingrijitorul m-a pregatit de plecare la ora 16.00. Dar Reuben nu ajunsese inca pentru ca s-a oprit la un bar sa bea cateva beri cu prietenii sai. Nu a revenit pana la ora 21.00. Imediat ce a incalecat, am simtit ca ceva nu este in regula. Reuben este un calaret bun, cu o mana foarte usoara. Acum se balansa inainte si inapoi si tragea de darlogi. Dupa ce am iesit din oras, mi-a cerut galop. M-am supus, chiar daca simteam ca mi se slabeste o potcoava si ma simteam inconfortabil. Mi-a cerut sa merg din ce in ce mai repede, lovindu-ma cu o cravasa. Nu intelegeam, deja mergeam cat de repede puteam. Mi s-au incorcat muschii si potcoava se slabea din ce in ce mai tare. Era o noapte intunecata si abia de puteam vedea pe unde merg. Acest lucru facea sa fie imposibil sa vad pietrele sau gropile de pe drum.
Am ajuns pe un drum unde muncitorii l-au pietruit. Acolo mi-am pierdut potcoava. Galopand pe acest drum fara potcoava era foarte dureros. Am incercat sa incetinesc, dar Reuben m-a lovit din nou cu o cravasa, asa ca am continuat sa galopez. Copita a inceput sa se crape in timp ce pietrele ma jenau. Nici un cal nu poate suporta asa ceva mult timp. Dar eu am facut tot ce am putut. Intr-un final, un picior mi-a alunecat, m-am poticnit si am cazut in genunchi. Rouben a alunecat din sa si a cazut pe pamant.
Genunchii mei erau raniti, copita inflamata si eram extenuat. Am asteptat ca Rouben sa se ridice, dar dupa cateva gemete a ramas nemiscat. Asa ca, am asteptat. Luna a aparut pe cer, asa ca am putut sa vad drumul liber pe ambele sensuri. Au trecut ore pana am auzit o trasura apropiindu-se. In timp ce se tot apropia, am crezut ca am auzit pasii lui Ginger. Curand, am vazut-o tragand la o trasura mica, cu doi oameni in ea. Ei au crezut ca Rouben este aproape mort si nu am fost invinuit pentru accident, era destul de usor de vazut pentru toata lumea ce s-a intamplat.
Unul din oameni m-a adus la mosie si m-a predat unui ingrijitor sa imi ingrijeasca ranile si unghia. Copita s-a vindecat repede. Genunchii mei erau o alta poveste.
” Nu cred ca osul este afectat. Acest cal va putea fi folosit dupa o perioada de repaos. Dar va avea mereu aceste julituri urate pe genunchi. „, a spus veterinarul.
” Este pacat! Doamnei nu-i va placea acest lucru. ” , au spus ingrijitorii.
A trecut ceva timp, cu tratament dureros, pana cand rana de pe genunchi s-a vindecat. Dupa o perioada de stat in boxa, ingrijitorii m-au lasat intr-un padoc mic. Am stat o luna pascand iarba si odihnindu-ma. A fost dragut, chiar daca am fost singur. Intr-o zi, am auzit poarta deschizandu-se. Cand m-am uitat, am vazut-o pe Ginger intrand in padoc. Am trapuit pana la ea, plin de bucurie. Si ea a fost bucuroasa sa ma vada. Dar motivul pentru care ea era aici nu era unul fericit. A spus ca fiul contelui a incalecat pe ea cam dur in ultima perioada. In timpul unei vanatoare a fost supusa unui efort mult prea dur si a avut probleme cu respiratia.
” Nu mai suntem caii care am fost candva, nu e asa? „, a spus Ginger.
Oricum, suntem fericiti ca suntem iar impreuna. Am petrecut cateva saptamani pana cand contele a revenit din Londra. El si York au venit sa ne vada.
” Ce pierdere! Ce cal bun! Ma simt teribil, mai ales ca i-am promis prietenului meu ca voi avea grija de acesti cai. „, a spus contele, uitandu-se la mine si la Ginger.
” Ginger, iapa, ar putea fi in regula dupa o perioada de refacere. ” , a spus York.
„Ii vom da o sansa.” , a spus contele. ” Dar nu pot avea un cal cu asa genunchi in grajdul meu. Cel negru va trebui sa fie vandut. ”
Magic Action Horses 